IAIDO
Iaido este considerat varful piramidei artelor martiale japoneze (Budo) care in principiu se concentreaza la capacitatea de a raspunde spontan unui atac neprevazut, rezolvand definitiv acest conflict vital.
Iaido ca si practica, este caracterizat printr-o aparenta de miscari controlate si armonice, line, avind trei parti principale: scoaterea sabiei din teaca (SAYA) , taierea in sine si scuturarea simbolica a sangelui de pe sabie (CSIBURI) precum si repunerea sabiei in teaca (NOTO).
Incepatorii pornesc cu antrenamentul folosind bokken (sabie de lemn) si o teaca de plastic, pe urma, pe masura avansarii si a posibilitatilor financiare, se inlocuieste cu o sabie metalica neascutita, de regula din aluminiu dar si din fier, numite IAITO.
Pentru practicantii avansati, se foloseste si sabia ascutina, numita Shinken, folosita mai ales la tehnici de taierea unor manunchi de bambus, special pregatite in acest scop. Practicantii de Iaido se numesc IAIDO-KA.
In general studiul Iaido se asociaza cu cel de Kendo, acestea fiind inrudite foate mult, transmitind reciproc informatii necesare intelegerii relatiei luptator-sabia.
Istoricul Iaido poate merge inspre anii 1500 ca si origini reprezentind un mod de lupta unitar, atribuite lui Hayashuzaki Jinsuke Shigenobu. In timp s-au dezvoltat multe stiluri, scoli, numite KORYU. In sec. XVI s-au definit urmatoarele koryu: Muso-Shinden-ryu, Hoki-ryu, Muso-Jikiden-Eishin-ryu, Shinto-Munen-ryu, Tamiya-ryu, Yagyu-Shinkage-ryu, Mugai-ryu, Sekiguchi-ryu.
Termenul de iaido se defienste mai limpede in 1932, recunoscut unitar in Japonia. Iaido este definit prin trei ideograme (kanji): 居 -i, 合 -ai, si 道-dō. Primele doua semne, definind Iai, 居 (i) si 合 (ai), exprimind ideea de “Tsune ni ite, kyū ni awasu’, ceea ce in traducere libera ar insemna “a fi constant pregatit pentru a intimpina un atac imediat”.
Preocuparea majora in practica Iaido insa este indreptata spre starea psihologica si spirituala de a fi prezent, stare de atentie constientizata, ca o meditatie in miscare. A doua preocupare este spre capacitatea de a scoate sabia ca raspuns la un atac neasteptat uneori, intr-un mod cat mai natural si mai spontan posibil, ca miscare si ca atitudine emotionala.
Ultimul Kanji, DO, 道, se refera la “CALEA” individuala spre dezvoltare si perfectiune, implicand atat aspectele filozofice si spirituale ale practicii Iaido, cat si cele fizice; in final termenul de Iaido ar fi tradus liber in “Calea prezentei mintale si a reactiei imediate”, si a fost popularizat de catre Nakayama Hakudo.
Scopul Iaido -ului modern, astazi, este de a reflecta moralitatea clasica Budo a razboinicului Japonez, la viata omului cotidian, si a construi o persoana armonioasa fizic si spiritual, cu un intelect ridicat, cu sensibilitate si capacitatea de a se identifica cu aceasta dezvoltare.
Iaido se practica in general singur, reflectind diferite ipostaze de a reactiona la atacuri individuale sau multiple, numite Kata.
Pentru a raspunde diferitelor stiluri mai sus mentionate, si a se putea face o judecare printr-un numitor comun, s-a stabilit un grup de 12 Kata, numite SEITEI sau Zen Nippon Kendo Renmei Iaido si trebuiesc performate de toate stilurile de Iaido (koryu) in momentul in care un Iaidoka se prezinta la examene de grad (kyu sau Dan).
Stilul practicat de Dojoul nostru este Tamiya Ryu si se desfasoara sub indrumarea directa a uneia dintre personalitati marcante de Iaido din Belgia, sensei Patrik Demuynck, 7 Dan si Liviu Vlad, 6 Dan. In fiecare an Sensei organizeaza un seminar national de Iaido unde prezinta Tamiya Ryu precum si Seiei, urmate de examene pentru centuri.